Tragicul incident de la Kemerovo, în urma căruia au decedat 64 de persoane devenise un bun prilej pentru “opoziția antisistem” de exploatare a durerilor oamenilor în scopul provocării unei psihoze colective, a haosului, valul de furiei și nebuniei urmând să fie îndreptat împotriva autorităților de stat. E vorba de o prostie și lipsa de responsabilitate sau o operațiune bine pusă la punct, chiar în ziua în care statele occidentale au declanșat un adevărat război diplomatic împotriva Federației Ruse în legătură cu cazul Skripal?
Așa cum era de așteptat, tragedia din Kemerovo devenise subiectul unui adevărat război informațional în spațiul virtual al Rusiei. Au început brusc să apară informații despre existența a sute de morți, cadavrele cărora le-ar ascunde autoritățile. Zvonurile au provocat furia oamenilor din Kemerovo, cunoscut ca un oraș al minerilor, oameni destul de activi și explozivi. Unii activiști ai așa-numitei „opoziției antisistem” s-au grăbit să încalece acest val, încercând să canalizeze un val de ură nu doar împotriva autorităților locale, dar chiar și împotriva guvernului și președintele Putin.
De unde a început toată această isterie? Primul care a dat tonul a fost un pranker ucrainean, Nikita Kuvikov, cunoscut în internet sub pseudonimul “Evghenyi Volnov”. Acesta a sunat la morga din Kemerovo, chiar în momentele în care clădirea mall-ului încă mai era în flăcări, prezentându-se drept colaborator al Serviciului Situații Excepționale și a anunțat că urmează să fie aduse trei sute de cadavre. Angajații de la morgă au fost șocați. Mai târziu, Volnov a explicat că această farsă macabră a avut drept scop aflarea numărului exact al locurilor rezervate pentru persoanele decedate în mall. Astăzi, Comitetul de Investigații al Federației Ruse a intentat un dosar penal pe numele lui Nikita Kuvikov, pentru “incitare la ură și dușmănie”.
Aici e înregistrarea „farsei” prankerului Evghenyi Volnov, care a provocat o adevărată „avalanșă”:
Aruncat în spațiul informational, zvonul s-a răspândit cu o viteză uimitoare. Zeci de vloggeri și bloggeri ruși s-au grăbit să-și facă trafic încălecând toată această teorie a conspirației despre “morții ascunși de autorități”. Unii au publicat și niște înregistrări audio, expediate de persoane anonime, în care niște pretinși angajați din morgă și spitale vorbesc despre sute de morți. Publicația ruposters.ru a publicat lista celor care s-au implicat voluntar sau involuntar în acest circ.
Nu e de mirare faptul că din cei mai activi incitatori au fost identificați printre cei care fac parte din echipa lui Alexei Navalnâi (Anton Voloșân, Ksenia Pahomova – șefi staffurilor electorale regionale – Novokuznețk și Kemerovo). S-au evidențiat și opozanții precum Olga Borisova (activistă Pussy Riot), Evghenia Albaț, redactorul șef al The New Times (publicație unde activa cunoscuta jurnalistă Natalia Morari, unul din liderii și incitatorii dezordinilor în masă de la Chișinău pe 6-7 aprilie 2009). Chiar și Alexei Navalnâi a răspândit falsul pe Twitter.
Toată această pleiadă a propagandiștilor și incitatorilor deja a fost supranumită în spațiul virtual „trupoedî” („măncâtori de cadavre”). O reacție bună față de aceste tentative de a tulbura masele a avut și cunoscutul vlogger originar din Ucraina, Anatoly Shariy, care a acuzat blogosfera rusească pe parazitarea din contul unei tragedii.
Panica provocată de internauții liberali a ajuns și la Kemerovo, iar mulțimile furioase au cerut oficialilor să li se arate morga, și camerele frigorifice, pentru a se convinge că nu li se ascunde nimic. Pe loc a fost format un grup din 15 reprezentanți ai localnicilor, care au fost lăsați să între, iar toți s-au convins că numărul anunțat oficial este cel adevărat. În afară de aceasta, presupusele locuri unde ar fi fost ascunse cadavrele au fost vizitate și de bloggeri, care au postat imagini video și foto care confirmă că informațiile despre sute de morți sunt false.
Au urmat oameni infiltrați în mulțime care încercau să agite spiritele. O femeie, spre exemplu, cu chipiul tras pe față țipa că a văzut cu ochii ei 200 de gropi în cimitir, proaspăt pregătite pentru îngroparea cadavrelor. Localnicii au plecat spre cimitir, dar nu au găsit nimic.
Desigur, presa românească nu au putut stat la o parte și s-a implicat în diseminarea fake-news. Cel mai cras exemplu e postul Realitatea.net, care a băgat titluri bombastice: „Teorie șocantă după incendiul din Kemerovo: au murit 400 de oameni, dar guvernul ascunde adevărul”
și „Revoltă în Rusia după incendiul din Kemerovo: Vrem ”capul” lui Putin. ”De ce țarul e la cald?””.
Istorii similare: Chișinău (2009) și București (1989)
O situație similară, cred că unii din voi își amintesc a existat și la Chișinău, pe 7 aprilie 2009: tancurile rusești care vin spre Chișinău (JurnalTV), poliția care trage în mulțime, zeci sau sute de morți și răniți, o femeie însărcinată care ar fi murit pe scările președinției, fetele care ar fi fost violate în comisariatele de poliție chiar de către forțele de ordine, „coridoarele morții” etc. Toate aceste fake-uri au fost răspândite masiv pentru provocarea unei isterii în masă, care a fost utilizată pentru presiuni asupra puterii politice de atunci. Chiar dacă mai tâziu nicio informație nu a fost confirmată sau s-a dovedit a fi falsă, nimeni nu și-a cerut scuze, nimeni nu și-a recunoscut vina. Mai mult decât atât, unii artiști chiar nu s-au sfiit să adune toate aceste falsuri într-un film artistic („Ce lume minunată”), regizat de Anatol Durbală și al cărui premieră a avut loc în anul 2014, spre a înrădăcina în conștiința viitoarelor generații că „istoria a arătat anume așa și nu altfel”.
La TVR în decembrie 1989, despre securiștii care au otrăvit apa la Sibiu și Timișoara, TAB-urile care se îndreaptă spre Ploiești pentru a ocupa obiecte strategice, criza de sânge la spitalul de la Fundeni din cauza securiștilor ar fi aruncat în aer depozitul de sânge etc. Desigur, cea mai mare și cea mai oribilă manipulare a fost cea cu teroriștii care trăgeau în oamenii de pe stradă. Nici până în ziua de azi nu a fost dezlegat misterul acestor „lunetiști misterioși”.
În final, toate aceste istorii trebuie să devină o lecție pentru decidenții politici, care niciodată nu vor putea evita astfel de situații de criză. Psihoza colectivă e o chestie destul de periculoasă, care poate fi exploatată și instrumentalizată cu ușurință de orice elemente subversive pentru paralizarea funcționării instituțiilor de stat. Indiferent de scopurile nobile pe care și le-ar declara tot felul de activiști, să nu uităm că orice provocare a haosului poate duce la sute și mii de victime. Unul din cele mai recente exemple pentru noi ar fi Ucraina.
Nu sunt din cei care cad cu ușurință victima a tot felul de teorii ale conspirații, printre care o înscenare premeditată, însă toată istoria cu incendiul din Kemerovo ridică multe semne de întrebare, la care nu au fost date niște răspunsuri clare. Sunt prea multe coincidențe și prea multe lucruri care par cel puțin bizare.