Alegerile prezidențiale și eventualele alegeri parlamentare anticipate ar putea aduce mai mult haos și neclaritate decât să limpezească apele. Republica Moldova riscă să intre într-o criză politică de lungă durată, cu guvernări instabile și majorități extrem de firave.
Să nu uităm pentru nicio clipă că suntem o republică parlamentară. Chiar dacă președintele este ales prin vot direct, oricine va învinge în cursa din noiembrie, capacitatea lui de a-și exercita funcția va fi legată direct de capacitatea de a-și asigura o majoritate parlamentară. În cazul formării unei majorități ostile, funcția de președinte se va transforma într-o butaforie. Prin urmare, alegerea unui șef al statului, incapabil să-și asigure un spate solid, e lipsită de orice sens.
Deocamdată, majoritatea observatorilor, indiferent de simpatiile lor, cad de acord asupra celui mai posibil scenariu: în turul doi se vor confrunta Maia Sandu și Igor Dodon. Însă adevărata luptă pentru putere nu se dă în campania prezidențială, ci în culise, unde se încearcă prin negocieri, convingeri, șantaj și presiuni asigurarea unei majorități stabile în actualul legislativ sau cel care ar urma să vină. Orice victorie în alegerile prezidențiale va fi anulată de un eșec în parlament.
În scenariul victoriei președintelui în exercițiu, am putea admite varianta evitării alegerilor anticipate. În acest caz, lucrurile vor rămâne la fel, iar PSRM își va continua, cel mai probabil, parteneriatul cu PDM, fie și într-o formă renegociată.
Dacă vor urma alegeri parlamentare anticipate, componența următorului legislativ ar putea fi una foarte pestriță, iar în astfel de condiții formarea unei majorități va deveni o sarcină mult mai complicată. Cu toate acestea, PSRM oricum are mai multe șanse să formeze o majoritate relativ stabilă, atât timp se află pe primul lor în topul preferințelor. Avantajul socialiștilor este că nu sunt nevoiți să poarte discuții cu mai mulți actori, spre deosebire de oponenții lor politici. Singura problemă ar rămâne prețul cedărilor în fața unui eventual partener de dialog.
Dacă admitem scenariul victoriei Maiei Sandu, aici lucrurile devin mai complicate. În orice variantă a desfășurării evenimentelor, fostele componente ale blocului ACUM au prea puține șanse să-și asigure o majoritate parlamentară durabilă, fără să apeleze la cât mai multe “partidelor indezirabile” (PSRM, PDM, Pro Moldova și Partidul Șor). Chiar dacă s-ar ajunge la diverse combinații ale “parteneriatelor situative”, acesta vor fi mult mai vulnerabile și instabile decât coabitarea din 2019 între PSRM și blocul ACUM.
Mai mult decât atât, în cazul formării unei majorități între PSRM și PDM, Maia Sandu va fi în situația de a face figurație într-o guvernare care nu îi este pe plac, fără a reuși să-și impună agenda, exact așa cum s-a întâmplat în cazul lui Igor Dodon între 2016-2019, pe vremea PDM-ului condus de Vladimir Plahotniuc. Probabil, liderul PAS nu va fi deloc mulțumită cu o astfel de poziție și va încerca să recurgă la cât mai multe gesturi extreme (să provoace alegeri anticipate, să încerce provocarea unui referendum etc.). Singura instituție care i-ar putea rămâne, deocamdată, prietenoasă ar fi Curtea Constituțională. Dar și aici există anumite limite care nu pot fi depășite, CC nu este atotputernic și e puțin probabil să recurgă la scamatorii juridice penibile, cum s-a întâmplat în perioada 2010-2019.
Un parlament pestriț și multicolor, un președinte lipsit de o susținere politică largă, schimbarea frecventă a guvernului, intensificarea luptelor între tot mai mulți actori (atât între forțele ostile, cât și în interiorul fiecărei tabere), înțelegeri și compromisuri în spatele culiselor, care vor deziluziona și revolta alegătorii – toate acestea ar putea alimenta un conflict de durată, obiectievul căruia va fi reducerea numărului jucătorilor pe scena politică. Exact ca în filmul „Nemuritorul” cu Christopher Lambert, logica va rămâne următoarea: „Nu poate să rămână decât unul singur”.
A fi unicul, singur, inegalabil și irepetabil în toată politica moldovenească, e marele vis al oricărui politician dintre Prut și Nistru.