Așadar, ieri, 19 noiembrie 2017, a avut loc referendumul pentru revocarea din funcția de primar al lui Dorin Chirtoacă. Prezența la vot a fost de aproximativ 17,5 la sută, dintre care 87,5 la sută au votat pentru, iar 12,5 la sută – împotrivă.
Din start, trebuie să recunosc că am o atitudine sceptică față de orice manifestare a votului universal. Mai ales când e vorba de Republica Moldova. Mai ales când e vorba de Chișinău. Eu nu cred că vocea unor anonimi poate naște soluții la niște probleme și nici să fie capabilă să determine un criteriu de selecție a unui lider veritabil. În general, țara noastră nu suferă din cauza unui deficit de democrație, ci din cauza lipsei cadrelor.
Desigur, prezența slabă la referendumul de duminică nu presupune existența unei susțineri pentru Dorin Chirtoacă (oricât ar încerca să o caute cineva cu lumânarea, nu o va găsi) și nici un vot de blam pentru inițiatorii campaniei pentru revocarea primarului, exact așa cum nu e vorba de „înfrângerea tancurilor rusești” și nici de „victoria unioniștilor pro-europeni”. Referendumul a demonstrat doar că cetățenii au alte priorități decât funcționarea primăriei Chișinău.
Voi încerca să înșir câteva ipoteze legate de prezența scăzută la referendum:
Un dezinteres față de orice referendum
1. Moldovenii în general nu sunt interesați de referendumuri. Nu suntem Elveția. Să ne amintim de eșuarea plebiscitului pentru revenirea alegerea directă a șefului statului din 5 septembrie 2010, care a a fost invalidat, de asemenea, datorită prezenței scăzute la vot. În ciuda faptului că toate sondajele arătau că moldovenii și-ar dori să aleagă directe președintele, cetățenii nu s-au prezentat la vot. De ce?
Pur și simplu această problemă nu se afla printre primele în topul preferințelor. Desigur, Chirtoacă devenise o persoană indezirabilă pentru multă lume. A înjura pe Chirtoacă pentru fiecare gaură în drum devenise o chestie obișnuită. Cu toate astea, se pare că acestă problemă nu a devenit atât de importantă pentru a mobiliza la vot. Aici am putea face paralelă cu fotbalul: cineva e mare fan și microbist, cuiva îi place să privească meciurile doar cu ocazia campionatelor mondiale, iar unii nu sunt interesați deloc. În cazul unui referendum legat de fotbal, la urne s-ar prezenta cei mai inveterați fani – restul l-ar ignora, în ciuda faptului că fotbalul beneficiază de un număr mare de spectatori.
Există o categorie de oameni pentru care, în pofida existenței unei anumite poziții politice, o zi de odihnă este mai importantă decât viața politică. Toată lumea susține democrația și drepturilor omului, însă foarte puțini sunt cei care cu adevărat ar fi gata să moară pentru astfel de abstracțiuni. Nu ai cum să judeci acești oameni, pentru că nu poți pretinde tuturor același interes și aceeași ierarhie de prioritizare a problemelor.
Într-o lume postmodernă, pentru spectatorul mediu bătăliile politice reprezintă un serial printre multitudinea de alte seriale derulate la TV, nimic mai mult. Nu poți cere tuturor să asculte muzica clasică sau muzica pop. Eu spre exemplu, nu sunt interesat de fotbal. Spre deosebire de un referendum care propune rezolvarea unei singure probleme, alegerile parlamentare, spre exemplu, reprezintă un show mult mai global și mai incitant, motiv pentru care se bucură de o atenție mai mare, deocamdată. Dacă mâine s-ar organiza un referendum legat de denumirea limbii oficiale a statului, pariez că prezența la vot va fi la fel de minusculă.
Chișinăuenii sunt nemulțumiți de problemele orașului, dar sunt plictisiți de politica locală
2. Chișinăuenii (mai ales cei din suburbii) nu cred că primăria are capacitatea să schimbe lucrurile spre bine, indiferent cine ar conduce-o. Omul nostru e mai preocupat de confortul personal, până la ușa apartamentului, iar ce se întâmplă în scară, în bloc, în curte, pe stradă îl interesează într-o mai mică măsură. Pentru majoritatea locuitorilor orașului și îndeosebi pentru cei din suburbii, tot ce înseamnă administrație publică locală e o chestiune care nu trezește mai mult interes decât funcționarea fostelor SEL-uri, spre exemplu. Primăria este un aparat birocratic, despre activitatea căruia se cunoaște mai puțin decât despre activitatea Guvernului sau Parlamentului.
Ce i-ar face pe oamenii să renunțe la un confort de duminică din cauza unor probleme care sunt departe de înțelegerea lor? Până la urmă, televizorul își face efectul. De cele mai dese ori, ne este mai ușor să discutăm despre referendumul din Marea Britanie sau Catalonia, decât să intrăm în detalii legate de repararea apeductului sau asfaltarea drumurilor.
Urmărirea penală a lui Dorin Chirtoacă a eliminat “energiile negative”
3. Plasarea în arest a lui Chirtoacă este unul din motivele principale. Mulți s-au întrebat ce rost ar mai avea să bați într-un câine mort? Să ne amintim că inițiativa pentru organizarea referendumului a fost lansat până la arestarea primarului. Arestul preventiv a lui Chirtoacă, ulterior plasarea lui în arest la domiciliu au mai temperat din valul de revoltă.
Referendumul “tancurilor rusești”, împotriva “parcursului european”?
4. Politizarea referendumului – o parte din locuitorii capitalei au perceput acest referendum drept unul politic și chiar geopolitic. Respectiv, au participat, s-au l-au ignorat din aceste puncte de vedere.
Chirtoacă, “vedeta” presei de scandal în ajunul referendumului
5. Apariția unor materiale compromițătoare în adresa lui Chirtoacă, care au dezgustat publicul și l-au și victimizat. E o tactică folosită de liberali din 2007. Dorin și-a cultivat o doză de susținere parazitând pe imaginea unui „ochelarist hărțuit de huliganii de la colțu străzii”.
Luând în considerație faptul că o bună parte a materialelor compromițătoare nu au apărut în mediul virtual și nici în presă (cum a fost în cazul lui Chirtoacă), aș putea să presupune că scurgerea fișierelor foto și video nu a avut loc cu implicarea oponenților politici ai PL și Chirtoacă, ci chiar la inițiativa cuiva din mediul liberal (fie din răzbunare, fie pentru crearea imaginii unei „hărțuiri” publice).
Nimeni nu va avea de câștigat
Va afecta cumva acest referendum imaginea PSRM? Nu cred. Realitatea e că toată această campanie a trecut mai curând neobservată pentru toată lumea. Dacă o bună parte a oamenilor a ignorat plebiscitul, de ce s-ar arăta preocupată de eșecul lui? Să ne amintim că nici referendumul republican din 2010 nu a afectat imaginea partidelor din fosta Alianță pentru Integrare Europeană (AIE).
Va avea ceva de câștigat Dorin Chirtoacă și PL? Nu. Nu cred că liberalii sunt chiar atât de naivi (chiar dacă printre ei mai sunt mulți de acest fel) să creadă în acest mit. Cei care au ales să nu vină la vot știu foarte bine de ce au făcut-o: din indiferență și din dezinteres, iar aceste două elemente nu pot fi convertite niciodată în capital politic.