De ce femeile ocupă mai rar funcțiile de conducere în instituțiile de stat și întreprinderi? E un subiect preferat al activistelor feministe care încearcă să întrevadă aici o manifestare a sexismului și culturii patriarhale.
Totuși, ascensiunea pe scară ierarhică depinde într-o măsură foarte mică de ceea ce cred cei din jurul tău despre tine. Un statut înalt se poate obține doar printr-o dorință și o motivație personală. Or, un lider adevărat nu este o păpușă pasivă care poate fi plasată într-o funcție înaltă. În același timp, calitatea de conducător nu este o răsplată pentru succesele în muncă și nu ține neapărat de niște capacități intelectuale excepționale. Persoana care a ajuns să conducă un grup de oameni, o instituție este selectată în funcție de caracteristicile socio-psihologice care îi permit să îndeplinească cu succes funcția de manager. Sfera de activitate, poziția pe care și-ar dori să ocupe o femeie nu este produsul unei „presiuni sociale” sau “stereotipuri de gen”, ci rodul opțiunii personale a fiecărei femei. Desigur, feministele au o problemă cu această libertate a femeii de a alege.
Un alt aspect pe care îl ignorăm este faptul că un conducător, spre deosebire de cel subordonat, își asumă anumite răspunderi, riscuri și o posibilă instabilitate a funcției. Toată lumea și-ar dori să devină un șef cât de mic, însă nu toată lumea este gata să-și asume anumite consecințe. Aici merită să ne amintim în treacăt de soarta fostului prim-ministru, Vlad Filat.
Crimă și pedeapsă
Un posibil răspuns ne-ar putea oferi statistica criminalității. De ce? Pentru că activitatea infracțională nu este atât o consecință a nivelului de trai și a mediului în care trăiește individul, cât un indicator al predispoziției spre risc. Un hoț, un corupt, un violator sau terorist este conștient de faptul că pasul pe care îl face este ilegal și ar putea avea consecințe triste. Totuși, el este predispus s-o facă.
Să privim peste cifrele din 2017 pe criterii de gen (sursa – Biroul Național de Statistică):
În grupul de vârstă 18-24 de ani, 6,7 la sută din crime sunt săvârșite de femei. În grupul de vârstă 25-29, 6,4 la sută din crime sunt săvârșite de femei. În grupul celor de peste 30 de ani – 9,1 la sută din criminali sunt femei.
Din câte observăm, diferența este una enormă – femeile sunt extrem de slab reprezentate în lumea criminală. Să fie o cauză iarăși mult prea hulitele sexisme și discriminări pe criteriu de gen? Sau totuși e vorba de o influență a factorului biologic? Nu voi intra atât de adânc în aceste detalii prea complicate, însă cifrele arată un tablou evident. De altfel, statistici similare le vom găsim în majoritatea țărilor lumii.
Femeile preferă stabilitatea și minimalizarea riscurilor
Predispoziția și motivația de a risca cu propriul statut social, sănătatea și chiar viața prevalează în rândurile reprezentanților sexului puternic, iar această trăsătură este una determinantă pentru dorința de a ocupa o funcție de conducere. Pe de altă parte, femeile în marea lor majoritate (desigur, întotdeauna există anumite excepții) preferă stabilitatea și siguranța – motiv pentru care pledează pentru funcții de executori.
Aici e vorba de anumite legități prin care poate funcționa o colectivitate umană: întotdeauna este nevoie de cei suficienți de “nebuni” (care se află în minoritate) ca să-și asume niște riscuri, și cei care sunt buni de a menține funcționarea sistemului. Așadar, nu e vorba de o ierarhizare “inferior/superior”, de “egalitate/inegalitate”, ci de un lucru cât se poate de firesc – complementaritate.
Ce părere ai? Scrie