Pe lângă obsesia de hărțuire a “masculilor” și a “culturii patriarhale”, feministele radicale mai au un alt front de luptă – “publicitatea sexistă”. Activistele sunt nemulțumite nu doar de prezentarea “indecentă” a femeii, în calitate de obiect sexual, dar și de acea publicitate în care mama are grijă de gospodărie, soț și copii.
În primul caz, puritanismul feminist are o formă destul de perversă – indecența este “nocivă” doar atât timp cât în ea poate fi întrevăzută o “dominație simbolică a masculului”. Spre exemplu, dacă sexualitatea feminină este exploatată în sens comercial (iar capitalismul este tratat ca o formă a dominației masculine) – indiferent dacă este vorba de publicitate, prostituție sau pornografie, atunci e vorba de cazuri clasice de sexism, care trebuie combătute cu orice preț. Pe de altă parte, dacă această indecență devine un simbol al emancipării dacă e legată „manifestarea libertății de decizie”. Spre exemplu, dacă pe un panou publicitar apare o femeie cu o fustă scurtă – atunci e vorba de sexism, dacă femeia apare în spațiul public într-o fustă și mai scurtă – atunci e o „manifestare a voinței”.
Prostituția și pornografia sunt tratate cu aceleași standarde duble – dacă femeia e plătită de bărbat, atunci e vorba de “exploatare”, dacă femeia o face din plăcere în drepta și stânga – e „emancipare”, chiar dacă în ambele cazuri e vorba de o banală promiscuitate sexuală. Dacă femeie își fâlfâie sânii goi la o manifestație – e “protest”, dacă își afișează sânii pe paginile unei reviste – e o “umilire”. Astfel de exemplu pot continua la infinit, exact așa cum e infinită absurditate modului de gândire ale feministelor.
Zile trecute o adeptă a feminismul își exprima revolta pe Facebook față de reacția bărbaților din stradă la ținuta ei provocatoare. Dar tot ea se arăta agitată de picioarele goale de pe panourile stradale.
Mai interesant este cazul “stereotipurilor de gen” din publicitate. Feministele sunt nemulțumite de imaginile femeilor gospodine, soții fidele și mame grijului. Potrivit lor, ar fi vorba de o cultivare ale unor “prejudecăți”, care crează o “imagine eronată a rolului femeii în societate”.
Care este o imagine ne-eronată a femeii? Aia cu barosul în mână, aia care muncește în mină la scos cărbune, eroina care trage în filme din mitralieră și aruncătoare de grenade într-un tanc?
Producătorii de publicitate reies din realitățile sociale existente – dacă promovezi o marcă de maioneză, desigur te vei adresa femeilor gospodine, nu unui miner sau constructor. E firesc. E suficient să trageți cu ochiul peste grupurile culinare din Facebook (cum ar fi Gustoșel) pentru a vă convinge că 99 la sută de cei interesați de rețete sunt femei. Cine le-a adunat acolo? Să fi fost trimise acolo „la ordinul masculilor autoritari”?
În același timp, atunci când încerci să prezinți o altă imagine a realității, pe care o încerci s-o insufli cu orice preț consumatorului, fiind dirijat de niște fixații ideologice, e vorba de o pură manipulare și propagandă. Or, feministele tocmai de impunerea forțată a unor imagini eronate, a propriilor prejudecăți se ocupă.
Cel mai interesant este faptul că în toate aceste porniri împotriva “sexismului în publicitate” feministele ignoră chiar opiniile și dolianțele femeilor care sunt departe de orice războaie sexo-politice. Se pare că celei mai mare părți ale populației feminine le place acest “sexism”, din moment în care le determină să cumpere.
De aici vine o concluzie simplă despre care am mai scris – feministele urăsc nu atât bărbații, cât femeile, pe care le consideră inferioare, necioplite și insuficient de educate pentru a înțelege și a accepta fetișul lor ideologic sectar.
Ce părere ai? Scrie