Analiza rețelelor sociale a devenit o paradigmă în științele socio-umane care abordează dintr-o perspectivă structurală și relațională fenomenele, procesele și comportamentele sociale. În demografie, acest domeniu se axează pe studierea mecanismelor învățării sociale, presiunii sociale, contagiunii sociale și a suportului social în diverse rețele sociale, modul în care interacționează sfera ocupațională și viața de familie, precum și a rolului capitalului social în decizia de a naște copii sau refuzul de a naște.
Analiza rețelelor sociale a devenit domeniul cu un interes sporit, îndeosebi în veacul globalizării și informatizării, fiind pe larg aplicat în analiza evenimentelor istorice, a proceselor economice, relațiile internaționale politice, culturale, educaționale și demografice. Teoria rețelelor sociale (TRS) analizează modul în care relațiile personale influențează interacțiunile la nivel microsocial, având un impact la nivel macrosocial. În cazul comportamentului reproductiv, analiza rețelelor sociale abordează influența factorilor sociali extra-familiali asupra formării deciziei de a naște, în special, prin prisma capitalului social pe care îl oferă rețelele.
Potrivit sociologului francez Pierre Bourdieu, capitalul social este caracteristic mai curând individului decât colectivului, și derivă dintr-un statut sau o poziție socială. Capitalul social oferă persoanei capacitatea de a exercita o putere asupra grupului sau indivizilor care mobilizează resurse. Pentru Bourdieu, capitalul social nu este disponibil uniform tuturor membrilor unui grup sau colectivități, dar este accesibil celor care depun eforturi pentru obținerea unei poziții de putere sau a unui statut. Bourdieu definește capitalul social drept resurse reale sau virtuale acumulate, dobândite de indivizi sau grupuri prin posesia „unor relații mai mult sau mai puțin instituționalizate de cunoaștere și recunoaștere reciprocă”[1].
Prin urmare, capitalul social rezidă în individ și este legat de conexiunile sociale pe care o persoană le poate utiliza pentru a obține avantaje. Pentru Bourdieu, capitalul social se manifestă prin beneficii derivate din rețelele sociale; cu toate acestea, sursa capitalului social provine din structuri sociale, economice și culturale care creează putere și statut diferențiat pentru indivizi specifici și nu pentru alții[2].
Potrivit sociologilor Laura Bernard, Andreas Klärner, în rețelele sociale pot fi întrevăzute patru mecanisme care influențează comportamentul reproductiv[3]:
Învățarea socială – în care individul observă acțiunile și comportamentul altor indivizi și învață din experiența acestora. Indivizii pot adopta modelele comportamentale ale altora, pot respinge aceste modele sau pot afla despre consecințele diferitelor moduri de acțiune;
Presiunea socială – forța care îi determină pe indivizi să se conformeze normelor sociale acceptate pentru a obține aprobarea – sau, alternativ, pentru a evita conflictul cu colegii lor. Această presiune poate lua forma unor norme culturale sau instituționale largi, care sunt exprimate mai mult sau mai puțin explicit prin, de exemplu, rolurile de gen, structurile de putere ale gospodăriei și organizațiile sociale. Șansele pe care indivizii le au de a se abate de la aceste norme sau inovații sunt scăzute în rețele foarte conectate, omogene, deoarece normele sunt comune între indivizi similari și măsurile utilizate pentru aplicarea normelor sunt eficiente (indivizii conectați pot coordona cu ușurință sancțiunile împotriva devianței).
Contagiune socială sau emoțională – este definită în literatura sociologică ca „procesul prin care o persoană prinde o idee sau un comportament de la o altă persoană”, văzută ca fiind similară social. Acest proces este condiționat de structura socială în care sunt încorporați indivizii: cu cât este mai complexă structura, cu atât este mai puțin probabil ca oamenii să se vadă pe ei înșiși ca fiind similari social; și, prin urmare, este mai puțin probabil ca procesele de contagiune să fie eficiente. În cercetarea ce ține de luarea deciziilor privind fertilitatea, termenul de contagiune socială este adesea folosit metaforic pentru a desemna o sincronizare temporală a comportamentelor generative între membrii rețelei cauzate de alte efecte ale rețelei, cum ar fi învățarea socială și presiunea socială. Contagiunea socială sau emoțională este un mecanism independent care depășește învățarea socială în care este necesară condiția unui pas.
Suportul social – sau procesul de schimb de bunuri și servicii între persoane interconectate. Ideea sprijinului social este crucială pentru teoriile capitalului social. Conform acestei teorii, indivizii investesc în relații sociale pentru a crea capital social pe care îl pot mobiliza în caz de nevoie. Capitalul social există în relațiile dintre oameni și poate fi văzut ca un atu care facilitează acțiunile.
Conceptul de capital social este strâns legat de conceptul de rețele sociale, deoarece membrii familiei, prietenii, vecinii, colegii și alții cu semnificație pentru individ sunt sursele principale de sprijin social.
Poate fi făcută o distincție între sprijin material (cum ar fi banii), suport instrumental (de exemplu, ajutor de uz casnic, repararea lucrurilor, îngrijirea copiilor) și sprijin emoțional. Deoarece aceste forme diferite de sprijin social facilitează acțiunile, ele pot fi privite ca resurse personale disponibile pentru indivizii care se află într-o rețea socială de relații informale[4].
Modul în care funcționează aceste mecanisme în cadrul rețelei este determinat de arhitectura sau structura rețelei – în funcție de numărul conexiunilor (bidirecționale sau unidirecționale) pe care le are un Ego (nodul central analizat) sau densitatea rețelei (raportul dintre legăturile existente și legăturile posibile).
Într-o cercetare efectuată de Nicoletta Balbo și Melinda Mills de la Universitatea Groningen, Olanda[5], a fost testat impactul pe care îl au rețelele de relații asupra deciziei de a naște al doilea și al treilea copil în Germania, Franța și Bulgaria. Impactul rețelelor sociale asupra comportamentului reproductiv este studiat din două perspective: cel al presiunii sociale și al capitalului social. Comparația dintre Bulgaria și celelalte două state occidentale reprezintă un interes special pentru noi, datorită existenței unei anumite similitudini culturale cu Republica Moldova.
Autorii își propun patru ipoteze de cercetare: cu cât numărul furnizorilor fiecărei resurse relevante din rețeaua personală a unui individ este mai mare, cu atât este mai mare probabilitatea ca un individ să intenționeze să aibă un alt copil; capitalul social are un efect curbiliniu asupra probabilității de a naște un copil: prezența unui singur furnizor pentru fiecare resursă relevantă într-o rețea personală duce la cea mai mare probabilitate ca individul să intenționeze să aibă un alt copil; într-o țară familistă precum Germania sau Bulgaria contemporană, efectul presiunii sociale asupra intenției de a avea un alt copil este mai puternic decât într-o țară precum Franța, unde statul prevede îngrijirea copiilor; în țări precum Franța, sprijinul acordat de stat determină o nevoie mai mică pentru sprijinul informal, în timp ce sprijinul limitat din partea statului în sisteme familiste, precum cele din Germania și Bulgaria contemporane, sporește importanța capitalului social pentru intenția de a naște încă un copil.
Relația dintre presiunea socială și țară este una extrem de importantă. Datele obținute în cadrul studiului arată că cea mai puternică presiune socială se observă în Bulgaria, iar efectul pozitiv al presiunii sociale este mai puternic în Bulgaria decât în Franța pentru ambele sexe. În cazul bărbaților, se observă un efect mai mare în Germania decât în Franța. Cu cât presiunea socială este mai mare, cu atât indivizii din Bulgaria și Germania au o probabilitate mai mare de a avea un copil decât omologii lor francezi. Această constatare susține cea de-a patra ipoteză a autorilor studiului: în cazul în care responsabilitățile de îngrijire sunt în mare parte responsabilitatea familiei și a rețelei personale, individul este mai expus presiunii sociale a rețelei personale.
Nu există efecte specifice în ceea ce privește impactul îngrijirii informale a copiilor asupra intenției femeilor în niciuna din țările studiate, însă efectul asupra bărbaților germani diferă de efectul asupra bărbaților din Franța și Bulgaria. Sprijinul pentru îngrijirea copiilor din partea unui singur furnizor pare să aibă un efect pozitiv semnificativ asupra intențiilor bărbaților germani de a accepta nașterea unui copil în familie. Cu alte cuvinte, șansele de a avea un copil în familie sunt mai mici când nu există un suport din afara familiei și cresc când există un furnizor, iar apoi scad din nou când sunt implicați mai mulți furnizori. Acest rezultat ar putea fi explicat prin faptul că primirea ajutorului de la mai multe persoane poate duce la probleme de coordonare, mulți potențiali furnizori fiind văzuți mai degrabă ca o constrângere decât ca o sursă de sprijin.
Dar de ce există o diferență pe țări în ceea ce privește nevoia de sprijin pentru bărbați, nu pentru femei? Începând cu anul 2000, guvernul german se orientează spre un model de familie și o bunăstare care să încurajeze participarea mamelor pe piața muncii. În consecință, odată cu eroziunea constantă a modelului de familie în care bărbatul întreține familia și odată cu schimbările pe piața muncii, care devine tot mai puțin exclusiv masculină, bărbații sunt nevoiți să-și regândească rolurile. Chiar dacă sarcina principală rămâne pe seama femeilor, bărbații trebuie să facă față tot mai mult noului rol dublu de „tată care lucrează – îngrijitor al familiei”. Prin urmare, consideră necesar să se bazeze pe sprijinul informal pentru îngrijirea copiilor la fel de mult sau chiar mai mult decât femeile, remarcă autorii studiului.
Un studiu similar, legat de impactul rețelelor sociale asupra deciziei de a naște a lucrătoarelor medicale din Iran relevă importanța pe care o au relațiile sociale ca un mijloc de obținere a unor resurse generatoare de oportunități, dar și în calitate de mecanism de exercitare a unor presiuni psihosociale și socio-culturale. Rezultatele studiului au arătat că a existat o relație semnificativă între numărul de sarcini și capitalul social (P = 0,039). Mai mult, capitalul social are o relație semnificativă cu momentul sarcinii (P = 0,043), femeile cu capital social ridicat rămân însărcinate, potrivit observațiilor, relativ mai devreme, în 30 la sută din cazuri comparativ cu femeile cu capital social scăzut[6].
Analiza cercetătoarelor Nicoletta Balbo și Melinda Mills arată că presiunea socială și capitalul social influențează intențiile de fertilitate pentru al doilea și al treilea copil. Datele indică faptul că presiunea socială crescută din partea părinților, rudelor și prietenilor crește probabilitatea ca un părinte să decidă să aibă încă un copil. O persoană este, de asemenea, mai predispusă să aibă un alt copil atunci când primește sprijin emoțional de la mai multe persoane, rezultat care este aplicabil ambelor sexe.
Studiul a fost primul care a folosit o comparație la câteva națiuni a efectului rețelei relațiilor personale asupra fertilității. Concluziile arată că presiunea socială și capitalul social au un efect mai slab în Franța decât în Germania și Bulgaria, deoarece în Franța statul este mai generos în privința sprijinului pentru îngrijirea copiilor, iar individul este mai puțin dependent de o rețea personală.
Studiul susține această ipoteză, arătând că presiunea socială mai mare are un efect considerabil mai puternic asupra intențiilor de fertilitate din Germania și Bulgaria. Presiunea negativă (de exemplu, atunci când persoanele relevante descurajează indivizii să aibă copii) funcționează, probabil, într-un mod similar. În cazul în care sprijinul familiei pentru îngrijirea copiilor este important, presiunea negativă ar putea fi, prin urmare, mai eficientă decât în alte țări, determinând, probabil, o natalitate mai mică.
Autorii constată că în toate țările cea mai mare parte a sprijinului pentru îngrijirea copiilor provine de la membrii apropiați ai familiei (în special bunicii și frații), în timp ce prietenii joacă rolul de sprijin emoțional și de exercitare a presiunii sociale (în special în Germania). Rezultatele sugerează că în societățile din ce în ce mai individualizate, devine tot mai dificilă găsirea unui sprijin în afara familiei. Cu toate acestea, relațiile cu prietenii pot fi mai influente decât cele ale membrilor de familie în exercitarea presiunii sociale și a impunerii normelor sociale.
Într-un al studiu, realizat în Bulgaria de Christoph Bühler și Dimiter Philipov, se analizează impactul capitalului social oferit de rețelele sociale asupra deciziei de a concepe primul, al doilea sau al treilea copil[7]. Astfel, intenția de a naște este influențată mai curând de condițiile existenței unui „suport important și substanțial” din partea rețelei. În schimb, numărul mare de legături în rețea, care oferă zilnic „ajutoare mici”, are un efect negativ sau nu influențează deloc, cu excepția celui de-al treilea copil. Totodată, aceste date indică asupra faptului că intenția femeii de a naște nu depinde de capitalul social personal, care ar oferi acces la resurse ce i-ar îmbunătăți viața cotidiană, ci acelea care i-ar schimba substanțial viața personală. Prin urmare, capitalul social legat de fertilitate ar putea fi perceput ca un fel de venit care îi ajută pe indivizi să facă față situației lor economice și sociale în general.
Într-un alt studiu, Daniel Lois și Oliver Arranz Becker analizează efectul contagiunii în rețele de socializare asupra fertilității (“Is fertility contagious? Using panel data to disentangle mechanisms of social network influences on fertility decisions”)[8]. Rezultatele au confirmat ipoteza cercetătorilor ce ține de asocierea pozitivă între numărul de membri ai rețelei (prieteni, cunoștințe, frați) cu copiii mici și rata de tranziție a respondenților la statutul de părinte, în special în rândul cuplurilor mai tinere. Analizând datele combinate din studiile grupului de concubini și cupluri maritale din Bamberg, au fost evidențiate două mecanisme ale contagiunii sociale: cuplurile care au în rețeaua socială legături cu persoane care au copii, tind să aibă o atitudine pozitivă față de ideea de a concepe, fiind o ilustrare a impactului capitalului social informațional. Al doilea mecanism îl reprezintă canalele prin care are loc difuziunea normelor sociale legate de reproducere și oportunități (calendarul, mărimea ideală a familiei, modul de conviețuire etc.).
Cu observații prețioase vine Marissa King în lucrarea sa „Chimie socială. Decodarea tiparelor legăturilor umane”[9], în care observă schimbarea conexiunilor într-o rețea personală în funcție de vârstă, sex, nivelul de educație, venituri. Femeile sunt predispuse într-o măsură mai mică relațiilor la locul de muncă decât bărbații. Tinerii în perioada școlară și universitate au un cerc restrâns de prieteni și cunoscuți, iar odată cu evoluția carierei cercul se extinde, pentru ca după 40 de ani numărul conexiunilor să treacă de la cantitate la calitate. Persoanele cu venituri peste medie sunt sunt înclinate să dezvolte relații slabe în rețele extinse (modelul rețelelor expansioniste), în timp ce persoane cu venituri mai mici tind spre rețele dense, cu conexiuni puternice (modelul rețelelor convocatoare). În primul caz, Ego are acces la mai multă informație și e deschis spre lucruri noi, iar în cel de-al doilea caz – tinde spre mecanisme de protecție socială și conservare. Un alt aspect pe care îl vizează Marissa King este diferența între numărul relațiilor pe care și le formează la locul de muncă bărbații și femeile. În timp ce bărbații tind să fie angajați de tip integrare (care sunt dispuși să îmbine viața de familie și profesională), femeile sunt înclinate în mai mare măsură să fie angajați de tip segmentare (care preferă să delimiteze clar viața personală sau de familie de activitatea profesională), reducând relațiile informale. În special, acest aspect trebuie luat în considerație în politicile de armonizare între viața profesională și cea de familie, luând în considerație flexibilizarea regimului de muncă în funcție de particularitățile angajatului (orientat spre integrare sau segmentare).
Desigur, cele două modele nu se regăsesc întotdeauna în formă pură, ci formează diverse constelații. În viitoarele studii, utilizarea acestor aspecte – diversitatea arhitecturii rețelelor sociale, ar putea explica diferența ratei de fertilitate în funcție de nivelul educației, vârstă, mediul de reședință și venitul familiei.
În datele studiului Generație și Gen, realizat în anul 2020 în Republica Moldova, apare un tablou interesant atunci când comparăm datele care arată circumstanțele în care femeile (grupul de vârstă 18-45 de ani) și-au cunoscut partenerul și dorința de a naște copii în următorii trei ani sau în general de a da naștere unui copil. Circumstanțele cunoașterii partenerului ar putea prezenta un indicator al naturii rețelei sociale a femeii – cu cât rețeaua este mai extinsă, cu atât sunt mai mari șansele de a găsi un partener (atât în Ego-rețea, cât și în rețelele Alterilor). Astfel, printre femeile care își doresc un copil în următorii 3 ani, se observă o pondere mai mare a platformelor online (29,8%), în timp ce în categoria femeilor care nu-și doresc un copil – o pondere mai mare a localurilor, petrecerilor private, instituțiilor de învățământ (între 27-34%). Una din explicații ar putea fi rețeaua socială mai restrânsă (convocatoare), în prima categorie a femeilor, și o rețea socială mai extinsă în cazul celei de-a doua categorii. În cazul unor legături mai puține, platformele online apar ca o alternativă pentru găsirea partenerului (un substitut al rețelei sociale reale extinse, offline), în schimb – o rețea socială cu legături preponderent tari/puternice (familia, rude, prieteni apropiați) oferă un sentiment mai mare de siguranță, mai ales din perspectiva suportului social, dar și efectul contagiunii sociale în astfel de rețele este mai mare. În cazul unor rețele mai extinse, pe de altă parte, apar mai multe oportunități, informații, inovații, dar se reduce factorul suportului social. Nici în cazul restrângerii la grupul de vârstă 25-45 de ani nu se observă diferențe semnificative. Desigur, în alte studii ar trebui analizate datele care ar releva impactul sprijinului în îngrijirea copilului din partea membrilor rețelei asupra deciziei de a naște următorul copil.
O studiere a mecanismului funcționării rețelelor sociale în context demografic ar putea oferi informații prețioase legate de natura contagiunii sociale, presiunii sociale, mecanismele de sprijin, diferența structurii rețelelor femeilor cu studii superioare și medii.
[1] Tristan Claridge , Bourdieu on social capital – theory of capital https://www.socialcapitalresearch.com/bourdieu-on-social-capital-theory-of-capital/
[2] Tristan Claridge , Bourdieu on social capital – theory of capital https://www.socialcapitalresearch.com/bourdieu-on-social-capital-theory-of-capital/
[3] Laura Bernardi, Andreas Klärner, “Social network and fertility”, https://www.demographic-research.org/Volumes/Vol30/22/
[4]Laura Bernard, Andreas Klärner, Social networks and fertility, https://www.demographic-research.org/Volumes/Vol30/22/
[5] Nicoletta Balbo, Melinda Mills , The effects of social capital and social pressure on the intention to have a second or third child in France, Germany, and Bulgaria, 2004–05 https://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/00324728.2011.579148
[6] Firouzbakht, M., Tirgar, A., Hajian-Tilaki, K., Bakouei, F., Riahi, M. E., & Nikpour, M. (2020). Social capital and fertility behaviors: a cross-sectional study in Iranian women health care workers. BMC Women’s Health, 20(1). doi:10.1186/s12905-020-00943-5 https://bmcwomenshealth.biomedcentral.com/articles/10.1186/s12905-020-00943-5
[7] Christoph Bühler, Dimiter Philipov Social Capital Related to Fertility: Theoretical Foundations and Empirical Evidence from Bulgaria, Vienna Yearbook of Population Research, Vol. 3 (2005), pp. 53-81 https://www.jstor.org/stable/23025462?seq=1
[8] Daniel Lois, Oliver Arranz Becker “Is fertility contagious? Using panel data to disentangle mechanisms of social network influences on fertility decisions” https://doi.org/10.1016/j.alcr.2013.10.001
[9] Marissa King, “Chimie socială. Decodarea tiparelor umane”, Publica, București, 2021