Minorități

Marșul “Fără Frică” sau dragostea cu pulanul

16:10, 19 mai 2018

Locuitorii orașului, care au trecut azi prin zona centrală a orașului, au fost speriați de starea de asediu și au simțit o disonanță cognitivă bizară: câteva cartiere au fost încercuite de forțele de ordine, polițiști dotați cu căști, bastoane, veste antiglonț și gaze lacrimogene. În mijlocul acestei debandade mergeau în marș oameni îmbrăcați cu zâmbete pe buze, în tricouri albe, cu inimioare roz, care vădit erau indiferenți față de atmosfera frică și tensiune pe care o radiau.

Unii oameni care își exprimau pașnic poziția, prin rugăciune sau slogane, au fost atacați cu spray, alții au fost luați pe sus.

Într-adevăr, de ce ar avea ei frică de cineva? Au un stat care îi protejează și rescrie legile după bunul lor plac, au instituții media care le asigură campaniile de propagandă, se bucură de susținerea diplomaților și structurilor internaționale, iar bugetele organizațiilor lor sunt alimentate cu resurse financiare importante din contul bugetelor altor state sau corporațiilor transnaționale. Cine iar putea sta în cale? Cine le amenință existența? Bătrânelele cu icoane în mână? Mai nou, au și forțele de ordine gata să dea în oricine nu împărtășește ideile acestui grup restrâns cu înclinații sectare și exclusiviste.

Totuși, eu zic că marșurile de genul celui “Fără frică” sunt utile. Sunt utile pentru că scot le iveală limbajul duplicitar al activiștilor LGBT, care nu se arată deloc deranjați de faptul că toată activitatea lor nu constă în protejarea drepturilor cuiva, ci restrângerea drepturilor și libertăților celor care au o altă viziune și alte valori. Toate acțiunile lor au un caracter provocator și sfidător tocmai pentru a pune în aplicare instrumentele de intimidare pe care le au în dotare: începând cu legislația croită după bunul lor plac, care permite restricționarea libertății de gândire, de exprimare și de credință, terminând cu acțiunile violente ale structurilor de forță împotriva celor care gândesc altfel.


Nu știu ce au în cap strategii campaniilor LGBT. E straniu faptul că nu au învățat din greșelile confraților lor din Vest: cu cât strângi mai tare șurubul, cu atât reacția este mai mare. Este suficient să atragem atenția la valul de furie care s-a revărsat peste “corectitudinea politică” a administrației lui Barack Obama, exprimându-se printr-un vot în favoarea „incorectului” Donald Trump.

Dragostea nu se obține cu forța, mai ales cu „pulanul”.

Semnificativă a fost replica unei activiste LGBT la finalul marșului: “Astăzi ne-am convins că Republica Moldova este un stat de drept și democratic“. Asta e miza guvernării? Să arate cu ajutorul marșurilor LGBT cât de “europeană” a devenit țara noastră încercând să ascundă adevăratele probleme sub preș de ochii celor din afară?


P.S.: Pentru cei care cunosc mai puțin nuanțele argoului limbii române precizez că “pulanul” este bastonul aflat în dotarea polițiștilor.


sursa foto: privesc.eu