Vă prezint aici topul celor mai preferați interpreți din zona neo și dark folkului. E adevărat că e un gen de muzică mai puțin popular și mai puțin cunoscut prin părțile noastre, însă cred că din ceea ce voi prezenta mai jos veți reuși să găsiți ceva ce vă va fi pe plac, indiferent de gusturile muzicale.
Ce este comun pentru toți artiștii enumerați? De regulă, o abordare mai pesimistă a prezentului și viitorului: nuanțe gri (sau mai curând negru), o încercare de a valorifica elementele arhaice și cele ale culturii clasice. E o muzică a nuanțelor și extremelor, care încearcă să provoace și să șocheze publicului prin duritatea limbajului și a mesajului vizual sau să scoată în evidență elemente arhaice, pe care le opune realității în care trăim.
1. Mizar
E o trupă din Macedonia, care după popularitate poate fi echivalată cu Phoenixul din #România. Băieții combină mai multe genuri muzicale, dintre care corul bizantin, folclorul macedonian, elemente de goth, postpunk și dark folk, fiind și prima trupă care a introdus limba macedoniană în estrada națională.
2. Wardruna
Trupa norvegiană a devenit cunoscută, în special, datorită serialului Vikings, motiv pentru care nu cred că necesită o prezentare prea mare. Băieții au știut foarte bine să exporte spiritul culturii tradiționale nordice într-o muzică contemporană, păstrând note de mister.
3. Faun
E o trupă germană care se inspiră din tradiția păgână pre-indo-europeană, culte panteiste, precum sugerează numele, dar și prezența figurii lui Pan în versuri.
4. Eivør
Este o cântăreață și compozitoare de origine feroeză care în creațiile ei se inspiră din tradițiile patriei – insula Feroe. În ultimul timp a scos și piese în limba engleză, însă mi se pare că cele în limba feroeză, islandeză și suedeză sună mult mai bine.
5. Matt Elliott
Este un cântăreț britanic foarte pesimist și depresiv în versurile sale, însă ultimele piese m-au surprins plăcut printr-un nou stil și abordare.
6. Ordo Rosarius Equilibrio
O trupă de dark folk sau folk apocaliptic din Suedia, care scoate la vedere toată mizeria ființei umane. Versurile lor se evidențiază prin motivele erotice, ocultism și agnosticism.
7. Spiritual Front
O trupă din Italia, care este foarte apropiată de cei de la Ordo Rosarius Equilibrio (cu care au concertat și mai concertează des prin lume) prin motive, stil și o abordare pesimistă a vieții, cu ceva note sarcastice. Majoritatea pieselor sunt în engleză.
8. Rome
Este un proiect al lui Jérôme Reuter, din Luxemburg. Piesele mai vechi sunt impregnate cu un stil marțial, însă ultimele apariții sunt ceva mai lirice, în care acesta deplânge decadența civilizației occidentale.
9. :Of the Wand & the Moon:
O trupă daneză care asemenea celor de la Faun exploatează elementele păgâne pre-indo-europene, combinate cu folk ambiental. În versuri pot fi întâlnite des așa simboluri ca luna, bezna, ploaia, vrăjitoarele.
10. Von Thronstahl
Nu am vrut să ignor nici Von Thronstahl, o trupă care și-a încetat existența, dar a reușit să devină o legendă în zona neofolkului. E adevărat că multe din piesele lor sunt niște cover-uri adaptate, însă Von Thronstahl a fost o trupă a stilului, în primul rând.
11. Parzival
O trupă de darkfolk și muzică neoclasică formată din ruși stabiliți din Danemarca, care îmbină elemente ale culturii totalitare și motive eroice din cultura medievală europeană. Nu lipsesc și destul elemente ale ocultismului și gnosticismului. Nu întâmplător toți membrii trupei sunt parte a Ordinului Oriental al Templierilor. Majoritatea pieselor sunt în limba germană și latină.
12. Laibach
O trupă din Slovenia care este considerată un părinte al nemților de la Rammstein. În piesele lor se simt note militariste și totalitare, folosite cu o doză de ironie și sarcasm, prin care transmit mesajul său artistic și metapolitic. Piesele lor au răsunat în comedia „Iron Sky”. De asemenea, Laibach a devenit prima trupă din Europa care a reușit să concerteze în Coreea de Nord, în august 2015.
13. Death in Rome
A nu se confunda cu „#Rome” sau „#Death in June„. E o trupă talentată de #neofolk care face adevărate minuni prin cover-urile la cele mai cunoscute hituri pop din anii 80-90. Cântate într-o manieră gravă, sarcastică și apocaliptică, versurile pieselor își schimbă cu adevărat sensul. Promovarea propriului mesaj artistic, prin pervertirea (în sens bun al cuvântului) a icoanelor industriei consumiste e procedeu destul de curajos. Într-un fel, îmi amintesc de ceea ce făcea cândva Von Thronstahl.