X

Resemnați-vă: jurnalismul obiectiv și echidistant nu există

jurnalist

Dacă la facultate vi s-a spus că există un jurnalism obiectiv și echidistant, uitați. E un mit, o utopie, o iluzie. Cu toții suntem făcuți din carne și oase, avem viziuni și prejudecăți, slăbiciuni, fobii și simpatii.

Una din cele mai ipocrite minciuni cu care se flutură în spațiul public este jurnalismul obiectiv și echidistant. Un astfel de jurnalism nu există și nici nu poate exista, iar cine încearcă să ne demonstreze contrariul fie este un naiv, fie un manipulator. Omul peniței nu este un robot, nu este un aparat de cafea care eliberează un text după ce bagi o fișă în el. Orice cuvânt trece prin filtrul sistemului de valori, prejudecăți, viziuni politice sau chiar religioase, simpatii și antipatii. Toate aceste lucruri ies la suprafață atunci când selectăm evenimentele pe care le considerăm importante, ignorând pe cele pe care le considerăm minore, când decidem nivelul de aprofundare sau detaliere a unui subiect, în ce context trebuie plasat un eveniment/persoană și ce limbaj trebuie să folosim.

Aici nu este vorba despre modul în care reflectăm evenimentele ce țin de politica internă și cea internațională. Suntem subiectivi inclusiv atunci când e vorba de probleme sociale, economice, culturale și sportive. Cine poate decide cu adevărat care eveniment este cu adevărat important pentru viața omului? Decide jurnalistul, care o face pornind de la anumite judecăți de valoare personale și a instituției unde este angajat. Așa cum oamenii gândesc diferit, diferă și modul de a prezenta realitatea, fără a urmări neapărat scopul manipulării opiniei publice. E adevărat că uneori un criteriu devine dorința de a avea o audiență largă. Dorința de a avea un trafic cât mai mare este ceva firesc, iar existența acestei tentații reprezintă o altă dovadă a subiectivității.

De altfel, e suficient să privim presa din Occident. Pentru nimeni nu este un secret că în SUA, Marea Britanie sau Franța, spre exemplu, instituțiile media sunt divizate ideologic și fiecare redacție își asumă deschis o anumită politică editorială care corespunde așteptărilor unui anumit public, unei anumite categorii sociale. Limitează politica editorială libertatea jurnalistului? Doar în cazul în care acest jurnalist alege să activeze într-o instituție de presă care își asumă un alt mod de a privi lucrurile.

Așadar, orice jurnalist care se autoproclamă “obiectiv și echidistant” este, cel puțin, unul neonest față de cei care îl citesc, ascultă sau îl privesc. Eu sunt subiectiv, eu descriu lucrurile așa cum le văd eu, pornind de la nivelul de cultură, experiența și prejudecățile pe care le am. Eu scriu pentru cei care vor să mă citească, pentru cei care sunt interesați de punctul meu de vedere, fără a pretinde că dețin adevărul în ultima instanță. Sunt subiectiv și părtinitor și vă rog să mă acceptați așa cum sunt, cu toate defectele sau calitățile mele. Nu sunt o mașină. Lăsați prostiile. Pur și simplu, împăcați-vă cu gândul că „jurnalismul obiectiv și echidistant” nu există. Există doar jurnaliști onești și neonești.

Categorii: Generalități
Octavian Racu:
Articole relevante
Ce părere ai? Scrie

Blogul utilizează cookies